13 mai 2009 o zi atat de nefericita pentru toti cei care l-au cunoscut. Claudiu Bojan, tanar profesor de matematica(37 de ani) nu a mai suportat chinurile bolii de care suferea si a decis sa plece dintre noi. Oare am spus bine? El a decis? Poate ca gresesc. Avea doi baieteii frumosi foc si o sotie care avea nevoie de el. Poate ca nu el a vrut sa fie asa. Poate ca Dumnezeu a luat aceasta decizie grea. Dar de ce ar face Dumnezeu asa ceva? De ce ar lua un om atat de bun si de talentat ca domnul Bojan?
Uram matematica din tot sufletul. Poate ca si profesorii ma faceau sa o urasc. Asta pana in clasa a 11 cand l-am cunoscut pe profesorul Claudiu Bojan. Am inceput sa fac meditatie. Eram varza. Nu eram nici de 5. Pana la sfarsitul liceului am ajuns sa fiu de 8,50 (martora imi este nota de la bac). Ma incuraja mereu si imi spunea ca pot fi si mai buna de atat, ca pot muncii mai mult si ca pot da admiterea la A.S.E. Nu l-am ascultat. Nu ma interesa A.S.E-ul, vroiam jurnalism.
Revenind la moartea domnului profesor, se pare ca suferea de hepatita B, de care se si trata. Cu timpul insa i-a scapat de sub control si s-a trezit in urma cu 2 saptamani ca hepatita B ii afectase intreg corpul. A ajuns la Fundeni. A fost monitorizat continuu si tinut in viata doar de aparate. A inceput sa-i apara o forma de hapatita D. Corpul lui nu a mai suportat. Medicii au decis sa-l trmita acasa, sa moara in patul lui, alaturi de cei dragi.
Sunt prea multe amintiri legate de domnul Bojan pe care as putea sa le scriu. Fiecare elev al lui are multe amintiri. Orele de meditatie treceau atat de repede. Stia sa imbine utilul cu placutul. Glumea mereu si ne facea sa radem din orice. Dar asta nu inseamna ca nu se ocupa de noi. A fost un profesor extraordinar. S-a nascut intr-o familie modesta de la tara si a progresat prin propriile forte, atat el cat si fratele sau care este un medic foarte bun. Asta inseamna sa ai ambitie in viata... Pacat ca ambitia nu l-a ajutat sa castige razboiul cu boala. S-a stins din viata ieri la ora 5 dimineata.
Nu te vom uita niciodata!
uite ca mai este un pic si se face un an de la moartea lui si ... unii dintre noi nu l-am uitat nici acum si nici nu il vom uita!D-nul doctor era verisorul lui , nu fratele,m-a operat pe mine.
RăspundețiȘtergereMi se rupe sufletul cand ma gandesc la el!
eu sunt baiatul lui...si sunt fericit ca voi inca vi.l mai amintiti...a fost un om exceptional
RăspundețiȘtergere